Furnizorii de electricitate şi consumatorii lor energointensivi, în căutarea interpretării corecte cu privire la efectele în timp ale acordurilor de exceptare de la plata certificatelor verzi

Monia Iancu (stanga), Partener & Anca Mitocaru, Associate PeliFilip

Este notoriu deja traseul tumultuos al schemei de sprijin pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile. Preocupările pentru costul ridicat al schemei suport s-au materializat, între altele, într-un mecanism prin care consumatorii intensivi de electricitate au fost exceptaţi parţial, dar semnificativ (respectiv până la 85%) de la plata certificatelor verzi. Mecanismul a fost legiferat prin Hotărârea de Guvern 495 din 11 iunie 2014 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind exceptarea unor categorii de consumatori finali de la aplicarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie („HG 495”).

Îndelung aşteptat de consumatori şi vehement contestat de producători, mecanismul de exceptare a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2014 după două prorogări succesive. El nu este, însă, lipsit de dificultăţi în aplicare. Anul 2015, când au fost emise primele acorduri de exceptare, a relevat şi controverse legate de interpretarea şi aplicarea HG 495.

1. Dilema

Controversele s-au ivit în principal între furnizorii de energie electrică, care au obligaţia achiziţionării de certificate verzi aferente cantităţii de energie electrică furnizate pentru consum final, şi consumatorii lor energointensivi care au obţinut exceptare de la plata certificatelor verzi. În acest timp, autorităţile fie au declinat responsabilitatea interpretării textului de lege, fie au exprimat puncte de vedere mai degrabă informale şi ezitante.

Controversele au privit data de la care acordurile de exceptare produc efecte. Astfel, HG 495 prevedea, (i) ca regulă, că exceptarea se aplică începând cu anul în care a fost obținut acordul de exceptare, iar, (ii) ca excepţie, pentru anul 2014, că exceptarea se aplică de la 1 decembrie 2014.

Faţă de această exprimare, HG 495 a fost interpretată diferit cu privire la momentul de la care se produc efectele acordurilor de exceptare obţinute începând cu anul 2015. Într-o interpretare, îmbrăţişată în general de furnizori, exceptarea produce efecte de la data emiterii acordului de exceptare, în vreme ce într-o altă interpretare, îmbrăţişată în general de către consumatori, exceptarea produce efecte de la data de 1 ianuarie a anului în care a fost emis acordul de exceptare (respectiv produce efecte retroactive).

2. O soluţie parţială

Faţă de valul de interpretări contrarii apărute în piaţă, faţă de lipsa unei reacţii formale din partea Ministerului Economiei care este promotorul mecanismului de exceptare şi faţă de interesul autorităţii de reglementare pentru o interpretare care să concilieze, în măsură posibilă, diferite dezechilibre în aplicarea schemei suport, soluţia gasită a fost aceea de amendare a HG 495 în sensul de a arăta expres că efectele exceptării se produc începând cu data acordului de exceptare (iar nu începand cu anul în care a fost emis acordul).

Astfel, prin Hotărârea de Guvern 113 din 24 februarie 2016 privind modificarea alin. (1) al art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 495/2014 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind exceptarea unor categorii de consumatori finali de la aplicarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie („HG 113”), s-a amendat HG 495 prevăzându-se că exceptarea produce efecte de la data acordului de exceptare (mai puţin pentru anul 2014, în legatură cu care s-a menţinut prevederea că efectele se produc de la data de 1 decembrie 2014).

Cu toate acestea, rămâne în continuare nesoluţionată situaţia acordurilor de exceptare emise în cursul anului 2015 ale căror efecte pot fi dezbătute încă. A extinde efectele HG 113 la acordurile de exceptare emise anterior emiterii sale înseamnă a-i recunoaşte efecte retroactive, ceea ce este contrar unuia dintre principiile constituţionale fundamentale. Aşadar, o exprimare mai puţin fericită a legiuitorului nu şi-a găsit (încă) o soluţie completă.

3. Argumente care menţin dezbaterea deschisă

În aceste circumstanţe, furnizorii şi consumatorii lor îşi opun în continuare argumente în susţinerea interpretării care le este favorabilă cu privire la HG 495 în formă neamendată aplicabilă la data emiterii acordurilor de exceptare din anul 2015. În vreme ce furnizorii şi-ar dori claritate asupra subiectului pentru a şti care sunt dimensiunile portofoliului de certificate verzi pe care trebuie să îl demonstreze ca achiziţionat în vederea satisfacerii obligaţiei corespunzatoare aferente anului 2015, pentru consumatori sunt în discuţie sume considerabile reprezentând contravaloarea certificatelor verzi aferente primelor şase sau primelor nouă luni ale anului 2015 (acordurile de exceptare din cursul anului 2015 fiind emise în principal în două valuri, iunie şi respectiv septembrie 2015).
Şi de o parte, şi de alta, există argumente pertinente.

Ele derivă în primul rând din natura administrativă a acordului de exceptare; astfel, dacă regula este că actul administrativ produce efecte de la data emiterii / comunicării sale, nu regula necesită o reiterare, ci excepţia necesită consacrare expresă. Aşadar, în virtutea acestei axiome, HG 495 pare să ofere în mod expres efect retroactiv de la data de 1 ianuarie acordurilor obţinute în anul 2015. În acelaşi timp, exprimarea expresă nu este şi clară, aşa încât argumente suplimentare sunt necesare.

Un astfel de argument suplimentar rezultă din caracterul anual (iar nu trimestrial) al obligaţiei de achiziţie de certificate verzi pe care o au furnizorii consumatorilor care în anul 2015 erau în curs de obţinere a acordului de exceptare. Raţiunea impunerii pe cale de excepţie a caracterului anual al obligaţiei de achiziţie pare sa fie tocmai sprijinul acordat furnizorilor respectivi în sensul de a nu-i obliga să facă dovada îndeplinirii trimestriale a obligaţiei de achiziţie de certificate verzi în condiţiile în care există incertitudine cu privire la însăşi existenţa acestei obligaţii având în vedere posibila exceptare a consumatorilor finali. Această interpretare poate fi parţial susţinută şi cu argumente de text legal din Metodologia de stabilire a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi a celor de achiziţie de certificate verzi, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 101/2015.

Alte argumente pot rezulta, între altele, din analiza condiţiilor de eligibilitate pentru mecanismul de exceptare.

Controversa cu privire la efectele acordurilor de exceptare este una bogată în raţionamente juridice şi ca urmare nu poate fi uşor de soluţionat. Ea rămâne de actualitate în ciuda eforturilor de soluţionare prin emiterea HG 113 ale cărei efecte nu pot fi extinse anterior intrării sale în vigoare. În egală masură, este posibil ca HG 113 să fi reprezentat o soluţie mai degrabă strategică, dar, faţă de problema de fond pe care am creionat-o în linii generale mai sus, HG 113 nu poate fi de plano suspectată că reprezintă voinţa juridică a legiuitorului care a emis HG 495. De aceea, HG 495 în formă aplicabilă pentru anul 2015 trebuie analizată de o manieră de sine stătătoare faţă de modificarea intervenită prin HG 113. În egală masură, HG 495 trebuie interpretată prin raportare la fundamentarea mecanismului de exceptare (inclusiv a argumentaţiei şi calculelor avute în vedere pentru aprobarea mecanismului de exceptare ca schemă de ajutor de stat de către Comisia Europeană) şi prin raportare la cadrul legislativ aplicabil obligaţiei de achiziţie de certificate verzi.