INTERVIU Av.Dana Dunel STANCU, Biriș Goran: Investitorii, blocați în legislație! Instabilitatea și incoerența legislativă îi îndepărtează de la orice inițiativă constructivă


Dna Av. Dana Dunel Stancu coordonează practica de energie în cadrul casei de avocatură Biriș Goran. Experiența vastă în sectorul energetic – de peste 15 ani – o recomandă pentru expertiză și practică în domeniu, opiniile și recomandările Danei Dunel Stancu fiind valoroase pentru actorii din piață, precum și pentru autorități. BizEnergy i-a solicitat un interviu pe problematica energetică din România, plecând de la legislație – cu numeroasele modificări, necesitățile și provocările pieței, proiecte de viitor, temerile și așteptările investitorilor.

INTERVIU cu Dna Av.Dana Dunel Stancu, Head of Energy & Natural Resources Practice din cadrul casei de avocatură Biriş Goran

Dna Dunel, sunteți un pionier în domeniul energiei electrice. Ați lucrat la elaborarea normelor de exploatare pentru piețele centralizate de energie electrică. De atunci, lucrurile au evoluat foarte mult, progresele – în plan legislativ și nu numai – fiind evidente. Considerați că, în plan energetic, România este în direcția corectă?

– România nu are de ales, trebuie să fie în direcția corectă. Atâta vreme cât a semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană, nu are altă variantă decât să urmeze regementările din UE. Comisia Europeană este activă și atentă la ceea ce înseamnă infringement în implementarea regulilor impuse pentru piețele interne de energie ale țărilor membre. De exemplu, pentru neimplementarea directivelor privind funcționarea piețelor interne de energie electrică și gaze naturale, Comisia a cerut Curții Europene de Justiție obligarea României la plata unor penalități de întârziere de 30.000 de euro pe zi. Un simplu calcul aritmetic pe zile – având în vedere că directiva este din 2009 – și rezultă câteva zeci de milioane de euro penalitate!

Piața energiei din România a evoluat, a fost restructurată în mai multe etape. În perioada 2000-2007, piața s-a reașezat astfel încât directivele europene să poată fi implementate cu succes. Însă misiunea Romaniei nu a fost îndeplinită în totalitate nici până în prezent, pericolul sancțiunilor din partea forurilor europene competente este real și cred ca acesta ar trebui privit cu mare seriozitate. Există chiar în prezent acțiuni concrete, deja inițiate de Comisia Europeană. De exemplu, în zona pieței de gaze naturale, există o propunere de demarare a procedurii de infringement datorită acelei reglementări care obligă producătorii de gaze să furnizeze o anumită cantitate minimă în România. Aceasta este considerată o barieră la exportul de gaze naturale și poate aduce României alte penalități pentru încălcarea regulilor de conviețuire comunitară stabilite prin Tratatul UE.

Care este situația pe linie de legislație secundară?

– Legislația secundară… este foarte complicat de rezumat. Din păcate, este încă haos, nu se vede acea ordine care ar fi trebuit să existe în anul 2015. Părerea mea personală este că tot acest haos este din cauză că instituțiile abilitate să emită acte normative nu se coordonează între ele. Probabil, câștigându-și o anumită independență organizatorică, aceasta este prost înțeleasă din punct de vedere funcțional. Ar trebui să se acționeze concertat, în sensul că ANRE, ca și inițiator al legislației secundare, ar trebui să-și coordoneze deciziile și acțiunile cu ceilalți emitenți de acte normative – Guvernul și Parlamentul, prin Comisiile de specialitate. Se întâmplă deseori ca citind coroborat norma generală – legea, ordonanțele de urgență ale Guvernului sau regulamentele UE – și norma specială – hotărâri de guvern, ordine ANRE, regulamente de aplicare, instrucțiuni sau alte acte administrative – să întâlnești mult prea des conflicte normative, neclarități sau situații de vid legislativ. Iar în cazul în care cineva ar avea ideea să întrebe chiar emitentul actului respectiv despre cum înțelege el însuși să fie aplicată practic acea normă legală incoerentă, apare riscul de a se bloca definitiv în încercarea sa cinstită de a respecta legea.

La Biriș Goran vă ocupați de noi investiţii în domeniul energetic ale clienţilor, cât şi de aspecte de natură reglementară. Mai există interes pentru România din partea unor investitori ce nu sunt încă prezenți pe piața locală (jucători de talie regională sau chiar mondială)? Ce tip de proiecte îi interesează?

– Da, există interes din zone geografice care până acum poate nu au fost preocupate de România – mă gandesc mai ales la America de Nord, China și nu numai. Sunt și companii din Europa care au venit, au testat terenul cu ani în urmă, iar acum s-au reîntors reactivând anumite zone de interes. Chiar de curând am discutat cu un investitor interesat să devină un producător integrat de energie, din mai multe surse de producere. Teoretic, este posibil, dar drumul e lung de la teorie la practică și trebuie parcurs cu multă răbdare, toleranță și diplomație.

Am avut și clienți interesați în zona cogenerării. Aș vrea să fi putut să prezint acum succesul proiectului acestora, însă – din păcate – acesta s-a oprit aproape de la start, din momentul la care am identificat impedimentele legislative. Ce facem cu energia termică?, a fost întrebarea capcană. Ca să produci energie termică, trebuie să fi fost desemnat de autoritatea publică locală ca “gestionar” al serviciului public de producere a energiei termice, în urma unui proces transparent, prin licitație publica. Cu alte cuvinte, dacă un investitor este liber să producă energie electrică, regula e diferită în ceea ce privește producerea de energie termică. Iar în cazul cogenerării vorbim despre aceeași unitate de producție, aceeași tehnologie care are două produse finite cu reglementări radical diferite. Presupunând că totuși există un investitor interesat să intre într-un astfel de proiect, este imposibil pentru acesta să inițieze proiectul la nivelul unității administrative teritoriale vizate, deoarece, din punct de vedere legal, inițiativa trebuie să o aibă autoritatea locală. Continuând ipoteza că investitorul reușește și devine producător de energie electrică și termică în cogenerare: ce face acesta cu energia termică câtă vreme nu are garanția faptului ca aceasta va ajunge la un anumit număr de consumatori estimat initial? Nu poate să o deverseze într-un râu sau să o arunce pur și simplu pe o țeavă…

În ultimii ani, v-ați specializat pe partea de energie din surse regenerabile: hidro, eoliană, solară, biomasă și proiecte. Există susținere legislativă pentru aceste proiecte? Care sunt proiectele care se susțin pe viitor?

– Da, într-adevăr, am fost martor la toate schimbările legislative din aria energiilor regenerabile. De la inițierea legiferării sistemului de promovare a acestora prin certificate verzi, la eliminarea posibilității de a încheia contracte bilaterale de vânzare a energiei produse în condițiile în care majoritatea finanțatorilor doreau asemenea contracte pe termen lung și până la modificarea bruscă și abruptă a schemei de sprijin prin certificate verzi ce a transmis investitorilor semnalul clar că statul român nu mai consideră necesară promovarea energiei din surse regenerabile la acest moment.

Cu toate schimbările radicale în domeniul regenerabilelor, este evident că majoritatea investitorilor vin doar să vadă ce se mai întâmplă, neînțelegând cum e posibil ca, în doar câțiva ani, să fie legiferată cu generozitate promovarea energiei regenerabile iar, ulterior, să urmeze inopinant o cascadă normativă care blochează orice inițiativă economică în acest domeniu. Mă refer aici, pe lângă schimbările legate de tot ce înseamnă “certificate verzi”, și la regulile de tranzacționare a energiei pe piața centralizată obligatorie, și la “taxa pe stâlp”, și la modificarea regulilor de acces la rețea, ș.a.

De exemplu, anul trecut s-a modificat metodologia de calcul a tarifului de conectare la rețeaua publică de electricitate și a fost introdus tariful de întărire a rețelei calculat de operatorul de rețea pe baza instrucțiunilor și a planului de dezvoltare ale operatorului de transport. Astfel, devine din ce în ce mai dificil pentru noii investitori în domeniu să estimeze costurile cu conectarea la rețea și să se bazeze pe estimarea respectivă până la momentul conectării efective. Și, pe lângă faptul că aceste costuri sunt imprevizibile, pot fi și mult mai mari decât până acum. Mă întreb în ce măsură este legală diferențierea apărută între producători de energie care s-au conectat în anumite condiții și un nou producător de energie care are în prezent alte costuri cu conectarea la rețeaua publică, deși ambii vând acelorași consumatori în piață. Oare nu este afectată concurența? Este legal să punem presiune financiară doar pe noii producători ce doresc să se conecteze acum la rețea?

Categoric, interes în a investi încă există. Avem clienți temerari care au continuat investițiile asumându-și riscuri, însă există și alții care nu au avut această disponibilitate și au renunțat.

Pe parte legislativă, există susținere reală pentru investitorii în energie regenerabilă?

– Acum avem legi clare – Legea 123/2012 împreună cu Legea 220/2008, ambele modificate – care certifică faptul că există atât de multe impedimente în prezent, încât riscul financiar crescut al investitorului este unul asumat. De menționat este faptul că investitorii spun că nu sunt surprinși atât de mult de reducerea numărului de certificate verzi per MW instalat, însă nu pot tolera schimbarea regulilor în timpul jocului.

Pentru unele din problemele producătorilor de energie electrică nu există altă soluție decât modificarea legislativă. Alte probleme ar putea fi depășite și altfel, dar, din păcate, soluțiile inovative se opresc tot în impedimentele legislative actuale. De exemplu, unii din producătorii de energie din surse regenerabile ar putea apela la instalarea de acumulatori pentru a-și echilibra producerea și livrarea de energie, soluție des întâlnită în SUA și alte țări dezvoltate. Costurile cu aceste echipamente sunt considerabile, însă, culmea, cea mai mare problemă vine tot din zona normativă: la acest moment, folosirea acestor echipamente nu este reglementată deloc. Intră și iese energie electrică – este acesta un punct de producere a energiei? Nu, pentru că legea identifică exact care sunt sursele de producere a energiei electrice. Este parte din rețeaua de distribuție/transport de electricitate? Nu, cum ar putea fi parte din rețeaua publică o investiție exclusivă a unui producător?! Și acestea sunt doar câteva din întrebările fără răspuns….

Dacă aveți clienți care au dezvoltat proiecte în energie în România, ce reclamă aceștia? Care sunt temerile, dar așteptările acestora?

– Ceea ce îi sperie pe investitori nu este neapărat lipsa de oportunitate sau scăderea consumului. Problema cea mai mare este instabilitatea și incoerența legislativă și decizională, lipsa dialogului constructiv cu autoritățile statale. Proiectele din energie nu se pot face decât în baza unor planuri de business pe termen lung și schimbarea acestor planuri nu se poate face din mers.

Ce credeți că va urma în domeniul energiei, dupa ce valul de investiții în regenerabile se va domoli, odată cu finalizarea sau tranzacționarea proiectelor existente?

– În primul rând sper că vor continua investițiile în zona energiei din surse regenerabilele. În România, acestea au fost tratate de unii investitori ca investiții cu câștig imediat, ca afaceri speculative. Nu este chiar așa, vorbim totuși de producerea de energie electrică și de un domeniu mai prietenos cu mediul înconjurător decât producerea de energie electrică din surse clasic poluante. Producătorii de energie din surse regenerabile au și ei aceleași drepturi și obligații, același scop ca și ceilați producători din sursele convenționale. Diferența este că în această zonă pot exista afaceri de dimensiuni mai mici și că, în prezent, există mai mulți investitori privați. Însă, în final, problemele producătorilor de energie converg spre aceleași puncte nevralgice.

În al doilea rând, sper că problemele CET-urilor și ale cogenerării se vor rezolva în viitorul apropiat. Este adevărat că zona aceasta e legată și de piața de gaze, și de o strategie clară în aria mineritului, dar totuși, pentru o țară care are climă temperată, cogenerarea nu poate să fie lăsată de izbeliște. La acest moment, un lucru este cert: toata legislația privind energia termică trebuie reconsiderată.

Câte proiecte au, în prezent, pe masa de lucru avocații specializați în energie de la Biriș Goran?

– Focusul nostru este pe acordarea de consultanță în activitatea economică de zi cu zi a clienților. Avem avocați și consultanți specializați în arii de practică ce sunt complementare între ele, ceea ce ne creează avantajul de a răspunde oricând la orice întrebare juridică sau fiscală. Așa că ne mândrim cu faptul ca lucrăm la proiecte din energie demarate cu ani în urmă și pe care le continuăm cu același volum de lucru și în prezent, în faza actuală a acestora. Asta nu înseamnă că nu ne bucurăm de implicarea noastră în tranzacții punctuale – faptul că încă se semnează astfel de tranzacții ne face să fim încrezători în evoluția sistemului.

Care este profilul clienților pe energie din cadrul firmei și, dacă puteți să spuneți, care sunt cei mai importanți clienți din energie?

– Pentru noi, “cei mai importanți clienți ai noștri” sunt toți cei care apelează la noi. Iar clienții fideli ne confirmă în fiecare zi că facem bine ceea ce facem. Avem clienți din domeniul energiei electrice și al gazelor, din zona petrolului. Unul dintre clienții nostri este un participant de renume mondial la piața internațională a petrolului, în domeniul gazelor putem menționa Wintershall AG și Wirom iar în zona energiei electrice, diversitatea clienților este mare și ne onorează.

Care a fost cea mai complexă tranzacție din domeniul energiei în care ați fost implicată în cadrul casei de avocatură Biriș Goran? Care au fost particularitățile acesteia?

– Noțiunea de complexitate a unei “tranzacții” poate avea valențe diferite, depinde din ce punct de vedere este privită. Zi de zi încercăm să găsim soluții pentru rezolvarea unor probleme delicate, dificile, cu impact major în activitatea clienților noștri și asta nu e cu nimic mai puțin “complex” față de vânzările – cumpărările de acțiuni sau de active.

Iată un exemplu de “lucrare complexă” din zilele noastre. O companie străină dorea să se licențieze în România ca și trader de energie și gaze naturale. Clientul ne-a adresat întrebări simple și la obiect – care sunt condițiile de licențiere, cum poate să tranzacționeze produsele respective în România, etc.? Am realizat această lucrare în momentul în care se schimba regulamentul pentru acordarea licențelor în domeniul furnizării de energie și unele reguli de tranzacționare pe OPCOM, exact într-un punct de răscruce legislativ. După o perioadă de stand-by, am constatat că noile reguli, în loc să clarifice și să simplifice procedurile de licențiere și tranzacționare, le complica și dădea naștere la noi întrebări fără răspuns imediat. În aceste condiții, clientul nostru a decis să își facă o filială în Bulgaria și să se uite iar spre piața de energie și gaze din România atunci când legile noi vor fi mai clare și mai ferme, fără ambiguități de interpretare și aplicare.

Un alt “proiect complex” despre care vreau să vorbesc a avut o soartă asemănătoare. Ni s-a solicitat o adaptare a unui contract de vânzare – cumpărare energie electrică la consumatori, o îmbunătățire a acestuia. În condițiile în care noul regulament de furnizare a energiei electrice la consumatori a fost publicat în iulie 2014 în Monitorul Oficial și schimba radical legislația anterioară, acesta urma să intre în vigoare la un moment viitor, neidentificat, când Guvernul își abroga propria hotărâre prin care fusese adoptat vechiul regulament. Iarăși, am avut o perioadă de stand – by major, de luni de zile. De ce i-a luat Guvernului atât timp să publice o hotărâre de guvern de două fraze? De ce ANRE a publicat noul regulament fără să știe exact când va intra în vigoare? Da, vorbim de instituții independente organizatoric, însă chiar nu este posibilă o coordonare funcțională pentru a evita problemele create de astfel de inconsistențe legislative?

În acea perioadă, s-a modificat și Legea Energiei și a Gazelor Naturale, drepturile consumatorilor fiind legiferate conform reglementărilor UE. Un lucru bun, Romania își limitează astfel penalitatea pe zi solicitată prin infringement la data adoptării noii legi. Însă, avem o lege nouă în care sunt preluate prevederi legale identic cu formularea acestora în directivele implementate. Directiva prevede obligații pentru statele membre de a implementa măsuri concrete care să fie în linia prevederii europene, nu reglementează direct situații de fapt. Așa că, în prezent, avem o lege care sună pe alocuri ca și când ar urma alte reguli care să facă posibilă aplicarea efectivă a celor deja legiferate.

Ce anume face un avocat specializat în domeniul energiei? În ce plajă se înscriu onorariile?

– Energia, gazele naturale și petrolul sunt domenii cu reglementări speciale. Este un domeniu care nu se studiază în facultate, principiul de bază fiind experiența anterioară în lucrul efectiv cu legislația aplicabilă. Cu alte cuvinte, poți spune că ești un avocat specializat în domeniul energetic după 2-3 ani de practică juridică efectivă și încă cel puțin pe atât activitate exclusivă în domeniu. Îți trebuie timp să înveți regulile din piața de energie, să interpretezi coroborat și să înțelegi spiritul reglementărilor din domeniu. Prin urmare, sunt onorarii mari din cauza acestei absolut necesare seniorități pentru o consiliere eficientă. Avocații specializați în domeniul energiei sunt unii dintre cei mai bine plătiți avocați de pe piața avocaturii.

Ca o concluzie referitor la legislație: care sunt cele mai mari probleme?

– Dacă citim fiecare reglementare în parte, totul poate părea OK. Problemele apar în momentul în care trebuie să le citești și să le interpretezi integrat, să dai o soluție la o problemă care necesită o analiză integrată a mai multor acte normative. Prea multe prevederi contradictorii, prea multe situații de vid legislativ într-un domeniu atât de tehnic, de dinamic și esențial pentru o bună funcționare a întregii economii naționale.
Noi, avocații, în încercarea de a găsi soluții la problemele clienților, dăm o primă interpretare a normelor legale. Personal, aștept cu nerăbdare acele vremuri în care opiniile noastre vor fi bazate și pe un precedent solid, pe practica anterioară constantă și liniară a instanțelor judecătorești sau a autorităților și instituțiilor competente din energie.

În ce privește taxa pe construcțiile speciale, la care firmele din domeniul energetic cotizează din greu, aceasta va fi redusă din ianuarie 2015, dar vor fi și exceptări de la plata acesteia. Am remarcat că dl Biriș nu este de acord cu această taxă. Care este opinia dvs. ca avocat specializat pe Energie?

– Introducerea unei taxe pe investiții în condițiile în care consumul scade ar putea fi benefică pentru stat doar pentru un eventual câștig pe termen scurt. Noi, la Biriș Goran, susținem sprijinirea investițiilor printr-o taxare adaptată realității și corespunzătoare unor planuri stabile pe termen mediu și lung. Iar în domeniul energiei această gândire se impune cu precădere.

– Vă mulțumesc!